Ce ne facem cu hosting-ul?

De cand a picat webfactor mi-am dat seama cu adevărat de cât de dependent am devenit de serviciile de hosting. De-a lungul anilor am fost clientul a peste 20 de companii din România și indiferent că erau firme de apartament sau proprietari de datacenter, la un moment dat ceva s-a întâmplat încât să mă facă să caut un alt furnizor.

sursa: pexels.com

Astfel am ajuns astăzi să folosesc 4 furnizori all-inclusive + 2 de cloud în regim self-service. Nu-mi place neaparat ideea pentru că e bataie de cap extra cu împărțirea și administrarea lor dar pur si simplu nu mai am încredere să-mi las avuția în mâinile unui singur terț unde singura putință e să aștept rezolvarea problemei.

Am început de exemplu să folosesc DNS-urile celor de la Cloudflare pentru a putea schimba rapid gazduirea unui domeniu în caz de ceva. Backup-uri se fac zilnic direct de către furnizor dar n-am încredere doar în asta și mai fac și eu periodic.

Cred că mai devreme sau mai târziu, datorită acestor așteptări de uptime 100% care prin natură ne sunt impuse (de ex: campanii plătite care merg continuu) vom ajunge tot la mâna AWS sau Google Cloud care ne va taxa de 5x mai mult pentru o replicare multi AZ și un somn mai liniștit.

Las aici un thread interesat pornit de un fost angajat Google despre cum cloud-ul își va lua încet încet încet partea leului din orice business online.

De unde îmi iau materiale grafice stock

Deși nu sunt designer, de multe ori am nevoie de diverse materiale grafice pentru o postare de facebook, un icon, o imagine pentru un hero block etc.

În primul rând recomand Canva (chiar și pachetul free) pentru că e un site foarte util atât pentru inspirație cât și pentru editorul online de materiale. Practic dacă ești pe grabă și nu vrei să deschizi Photoshop, îți poți rezolva treaba direct în site.

sursa: pexels.com

Pentru poze stock gratuite, folosesc pexels.com și freepik.com. Se repetă destul de mult conținutul de pe ambele dar cel din urma are în plus și materiale grafice de tip vector și .psd pentru template-uri de infografice, backgrounds etc. Pentru icons de cele mai multe ori m-a salvat flaticons.com mai ales că sunt grupate pe diverse stiluri și le poți descărca tip vector.

De când cochetez și cu editarea video mi s-a întâmplat să am nevoie de muzică de fundal. Și asta e al naibi de greu de găsit gratuit și de oarece calitate. Din fericire am descoperit acest site care are destul de mult content audio de calitate.

Deși nu am avut nevoie până acum, se pare că există o industrie și de stock videos. Până acum am găsit mixkit.co și videos.pexels.com dar din ce m-am uitat pe acolo cam toate au un stil prea americănesc.

Bineînțeles sunt curios să aflu și altele așa că le aștept prin comentarii. Sigur aveți și voi un folder in bookmarks cu tot felul de chestii gratuite și utile.

Cand știi mai multe totul devine mai dificil

Nu știu dacă există un sindrom cu o denumire pentru problema din titlu dar m-am lovit de ea la ultimul proiect dezvoltat, CadoList.

Pe vremuri când trebuia să creez un site parcă era mai simplu: structură baza de date, paginile html și ceva programare care să le lege. Nu mă gândeam foarte mult la securitate (a nu se înțelege că deloc), responsiveness (cum se scala by default era oarecum ok cât să înțelegi despre ce e vorba în pagina respectivă), scalabilitate, planuri de dezvoltare ulterioară a altor opțiuni.

sursa: pexels.com

Și pentru că omul cât trăiește învață, astăzi pus în situația de a nu mai repeta greșeli din trecut și de a mă folosi de cât mai multe lucruri învățate, încerc să fac totul ca la carte și să le prevad încă din stadiul proiectarii. Și chestia asta face ca totul să pară mult mai dificil, ajungând la un todolist cu un număr dublu/triplu de items față de anii trecuți pentru același tip de proiect.

Asta cred că mă face mai profi deci aș zice că… works for me 🙂

Despre recrutarea confidențială

Cum era de așteptat, de când am pornit eComJobs.ro am avut ocazia să înțeleg și să văd mai de aproape ce înseamnă industria de recrutare.

Atunci când am renunțat la WordPress și am creat de la zero o platformă specifică nevoilor noastre, am profitat de ocazie și am implementat rezolvari pentru tot ce ni s-a părut noua greșit la modul în care se face recrutare în zilele noastre.

  1. Am scos poza de profil din CV-uri pentru că nu vrem ca angajatorii să decidă dacă e interesat de el sau ea în funcție de cum arată.
  2. Atunci când un angajator refuză un CV, e obligat să spună și un motiv (care e transmis candidatului). Nici nouă nu ne-ar place să pierdem timp aplicând în stânga și în dreapta fără a primi un raspuns, fie el pozitiv sau negativ.
  3. Înțelegem că poate unele companii nu au nevoie de un angajat full time așa că am făcut o secțiune dedicată colaborarilor punctuale (de unde noi nu câștigăm nimic).
  4. Am făcut un sistem gratuit pe care companiile îl pot folosi pentru a măsura săptămânal gradul de satisfacție al angajaților și a descoperi problemele înainte de a fi prea tarziu.
  5. Cei care aplică și programează un interviu dar nu mai ajung din rea voință sunt etichetați pentru ca celelalte companii să poată afla despre acest comportament.
  6. Nu considerăm candidații o marfă expusă gata de vânzare așa că atunci când companiile sunt interesate de datele lor de contact, trebuie să le ceară explicit acordul (pe care candidații îl pot oferi sau nu).

Cu toate acestea în minte, cândva zilele trecute, o companie de recrutare s-a arătat foarte indignată că nu i-am acceptat anunțul pe site pentru că nu a vrut să menționeze compania la care candidatul ar fi ajuns. Justificarea lor era una corectă din punctul lor de vedere (nu ne lasă clientul) dar niciun moment nu le-a trecut prin minte că poate un astfel de client nu are nevoie de anunțuri publicate pe site-uri ci de o recrutare privată de genul head-hunting.

Nu că aș avea mustrări de conștiință, dar există oare oameni care ar aplica la un job fără a cunoaște unde se angajează?

Cea mai bună scoală de șoferi

Disclaimer: Scriu acest post cu dorința de a fi indexat în Google cât mai sus pentru termenul “cea mai bună școală de șoferi“.

Deși de-a lungul timpului am mai avut și mici accidente cauzate din vina mea (și unde doar mașina mea a fost implicată) , per total mă consider un șofer bun. La 18 ani am făcut școala de șoferi mai mult de plăcere decât de nevoie și cred eu că asta a contat destul de mult în felul la care m-am raportat față de ideea de condus.

Nu mai știu în zilele noastre ce se mai învață la orele de condus dar la vremea mea mai toata practică era despre manevrarea autovehicului și mai puțin despre experiența în trafic raportându-te la ceilalți participanți și la mediul înconjurător (tipuri de drumuri sau impactul vremii).

Adică poți primi în 2-3 luni acel cartonaș care îți dă dreptul să conduci dar tot pe barba ta trebuie să ieși în trafic pentru a învăța efectiv cum să te comporți în traficul de zi cu zi.

roadtrips.ro

La începutul anului am primit cadou de la soție un curs de conducere defensivă. Cu toată experiența din trecut aș fi zis că nu am nevoie, dar fiind acolo pentru câteva ore de teorie și practică, am realizat că o școală de acest format este cea mai bună școală de șoferi care poate exista și ce mi se pare și mai tare e că o poți accesa și ți se va părea utilă chiar dacă ai permis de tz ani.

Așadar după ce iei permisul, nu uita să faci și un astfel de curs de conducere defensivă.

Și pentru că mi-a plăcut calitatea experienței pe care am avut-o cu Academia Titi Aur, îi pot menționa ca și recomandare personală.

Adrese de email de unică folosință

În ton cu articolul despre adrese de email nelimitate, am găsit o soluție și pentru acele momente când trebuie să lași o adresă de email pentru a avea acces la ceva (un pdf, un cont de trial).

Bineînteles, asta se referă la acele resurse pe care ști din prima că le descarci one-time only, nefiind interesat de a primi follow up-uri în viitor.

getnada.com e un astfel de site care pune la dispoziție o adresă de email publică, adică imediat ce intri pe site, te conectează automat la o adresa de email pe care o poți folosi să… orice. Sunt mai multe servicii de genul asta și ce am observat strict în cazul getnada.com e ca dacă revii de la același calculator, te loghează în aceeași adresă ca și data trecută.

Atenție, aceste adrese de email sunt publice, adică e posibil ca sistemul să conecteze și alt utilizator la același inbox în același timp cu tine deci e de evitat atunci când mailul primit poate conține informații sensibile.

Cum să ai adrese de email nelimitate cu gmail

Ca programator se întâmplă să ai nevoie de mai multe adrese de email pentru a testa diverse functionalități la care lucrezi. De exemplu un sistem de relații (friendships) unde trebuie să faci rapid mai multe conturi ca să poți verifica că funcționează totul ok.

Dacă ai un domeniu propriu îți poti face un alias de genul [email protected] unde în loc de orice poți pune chiar orice îți trece prin minte și vei primi mailurile forward-ate pe o singură adresă de email. Bun și asa dar nu foarte practic devenind încă un lucru de setat și întreținut.

sursa: pexels.com

În gmail poți avea adrese nelimitate adăugând la numele de utilizator +orice. Dacă ai adresa [email protected], orice email trimis la [email protected] va ajunge tot la [email protected]

Un alt lucru la care poate fi folositoare opțiunea asta e înregistrarea cu o anume adresă de email pentru fiecare serviciu pe care-l folosești ca mai apoi să poți crea filtre pentru mailurile venite către adresa respectivă. De exemplu [email protected]

În felul ăsta îi poți prinde și pe cei care își împart bazele de date cu terți fără să te anunțe și să îi poți trage de urechi.

Un serial documentar despre Silicon Valley

La începutul anului s-a difuzat pe National Geographic (inclusiv în Romania) un mini serial artistico-documentar de 6 episoade (1h fiecare) despre perioada de început a internetului, Valley of the Boom.

Inițial am crezut că focusul serialului va fi pe bula dot-com și că fiind la TV va avea acel efect de cancan și de exagerare a faptelor dar înca din primul episod mi-am dat seama că nu va fi așa. Fără a da spoilere, acțiunea cuprinde povestea a 3 companii pioniere ale anilor ’95 (Netscape-browser, theglobe.com-rețea socială, Pixelon-streaming video) și pe alocuri apar explicații suplimentare despre ce a trebuit să se întâmple ca să se întâmple ceva.

Cu siguranță ți se va părea interesant dacă ești o persoană care vrea să trăiasca din internet.

Nu știu cand va mai fi dat la TV dar poate fi găsit și vizionat pe diverse site-uri găsite cu o simplă căutare pe Google.

Cum am ajuns viral pe Reddit/Github

Acum câțiva ani în rutina zilnică de Twitter mi-a sărit în ochi un tweet amuzant.

Ca și defect profesional, de fiecare dată când văd ceva de programare web, primul lucru care-mi vine în minte e cum funcționează sau cum ar funcționa. Așa că am deschis codepen.io și în 10 minute ideea din tweet era o chestie funcționala care putea fi folosită cu copy/paste. Nu m-am gândit neapărat că o să-l foloseasca cineva dar l-am pus totuși pe github si am dat un reply autorului să-l anunț ca cineva a făcut ceva utilizabil pornind de la tweet-ul lui.

6 retweet-uri și 16 likes.

În 2-3 zile gluma s-a fâsâit, bulgărele de retweet-uri s-a oprit și asta a fost tot.

Până acum câteva zile când cineva a dat cumva peste repo-ul de pe github și a pus un printscreen pe reddit. Bang: 50k like-uri, sute de comentarii, share-uri pe twitter, facebook, 4000+ star-uri pe github, apărut în trending-ul github cot la cot cu framework-ul Laravel. O isterie.

Probabil că și ratam momentul de glorie dacă nu mă anunța un prieten că apăruse printscreen-ul de pe reddit pe Slack-ul companiei. Pe Twitter am blocate mențiunile de la non-friends așa că deși erau sute de tweet-uri care mă menționau, nu fusesem atenționat în vreun fel.

Bineînțeles că la scurt timp au apărut și cârcotașii cu pull request-uri, să facă varianta minificată, să pună tab-uri în loc de space, să puna let în loc de var și alte chichițe de genul ăsta doar ca să apară ca și contribuitori la un repo popular care a fost făcut în glumă.

Cireașa de pe tort a fost un mesaj primit cu Google Translate de la unul din acești cârcotași.

Ce înseamnă în cifre o astfel de viralizare?

Cu mențiunea că nu e genul de viralizare de masă și s-a răspândit mai degrabă printre programatori.

Un marketer deștept a intuit oportunitatea pe care o poate avea aici și m-a contactat să-mi propună să pun pe undeva linkul site-ului lui, un site care are ca scop rezolvarea exact a problemei pe care o acoperă subiectul (adică faptul că poți rămâne neplătit ca freelancer). Mi s-a părut util în contextul dat și am fost de acord contra unei mici sume.

Și uite așa am ajuns faimos internațional.